Am o mare amaraciune: poate ca nu vad toata frumusetea lumii asteia dar putinul frumos pe care-l pot deslusi incerc sa-l arat si altora si mi-e, de cele mai multe ori, imposibil sa-i aduc in fata lui. In rarele cazuri in care am reusit, am primit inapoi multa recunostinta si reprosuri ca n-am fost mai insistenta de la inceput. Cel mai recent, s-a intamplat aseara...
E mare lucru sa scoti pe cineva din oboseala, inertia, plictisul, grijile existentiale in care suntem cu totii ingropati si carora le ramanem, in mod constant, fideli...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu