La doar câţiva kilometri de Sighişoara se află una dintre cele mai vechi localităţi săseşti din Transilvania, satul Saschiz. Cand spui Saschiz te gândeşti automat la trei lucruri: cetatea de pe deal, gemul de rubarbă şi turnul cu ceas al bisericii din sat ce seamănă izbitor de mult cu cel din Sighişoara după modelul căruia a fost ridicat. Saschizul chiar a concurat în tinereţea lui cu Sighişoara, fiind una dintre cele mai bogate şi înfloritoare localităţi săseşti, turnul bisericii constituind o mărturie a puterii economice a Saschizului de altădată.
Biserica, impresionantă şi ea, masivă, în stil gotic, poarta hramul Sf. Ştefan în onoarea regelui Ştefan I al Ungariei, primul rege creştin al acestei ţări și se află astăzi pe lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO. În afară de biserica fortificată Sf. Ştefan, în Saschiz mai existau alte şase biserici, motiv pentru care oraşul mai era cunoscut sub denumirea neoficială de Siebenkirchen (şapte biserici). Mai există astăzi urme a patru dintre ele.
În aprilie 1714, un incendiu devastator a distrus cea mai mare parte a clădirilor din Saschiz, ocazie cu care s-au topit şi cele trei clopote ale turnului cu ceas.
Pe dealul aflat deasupra Saschizului se înalţă impunătoare Cetatea tărănească. Aceasta a fost construită de saşi probabil peste un fost fort roman care veghea drumul dintre Rupea şi Sighişoara. Cetatea a avut şase bastioane şi o fântână adâncă de 65 m. Potrivit unei legende locale, din fundul fântânii ar fi pornit un tunel secret ce ducea până în centrul comunei Saschiz.
La plecare, vizitatorul nu trebuie să rateze Centrul de Informare Turistică din imediata apropiere a bisericii. Aici poate fi degustat deja vestitul în toată Europa gem de rubarbă, “Made in Saschiz”. La Saschiz nu mai trăiesc prea mulţi saşi dar găsesti în schimb englezi din belsug. Prin intermediul unei fundaţii, englezii se ocupă de promovarea şi conservarea peisajelor şi a comunităţilor satelor transilvănene. Prinţul Charles în persoană a inaugurat la Saschiz un centru de procesare a produselor tradiţionale, unde sătenii pot să îşi producă gemurile şi alte bunătăţi (zacuscă, batoane de fructe, cârnaţi, brânză maturată) după reţete tradiţionale însă la standarde de igienă europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu