iunie 12, 2011

Redescopera Romania 3 - Despre puterea visului si a credintei

Lumea moderna se cauta tot mai mult... pe la doctori, de diferite boli ale vremurilor pe care le traim... Printr-un paradox, doctorii acestor vremuri fiind ei insisi bolnavi, Occidentul si-a intors fata catre Dumnezeu si Orient...

Intr-un astfel de context, m-am re-nascut eu, dupa multiple contacte cu principiile simplificatoare de viata ale lumii orientale si-ale divinitatii... Intr-o zi, am aflat ca singurul motiv pentru care viata mea a luat de-a lungul timpului un fagas nicicand dorit, il constituie tocmai absenta visului cu ochii deschisi ai inimii... Si din aceeasi zi, mi-am dat iarasi liber la visare...

Va mai intrebati inca cum am ajuns sa ma bucur de soarele Transilvaniei alaturi de echipa Redescopera Romania?!... E simplu, mai intai a fost visul... Dupa un timp, m-au descoperit...

Intr-o zi, stand la o partida de sah cu Dumnezeu, i-am vorbit printre nebuni si regi despre dorul meu de Regina, tara asta frumoasa pe care uitam s-o traim si s-o sfintim... Intotdeauna Dumnezeu zambeste senin pe sub mustata si peste tacerea vorbelor lui se face auzit doar dansul mutarilor noastre pe tabla...

Ulterior, se intampla... Intotdeauna la momentul potrivit... Un astfel de moment a fost cel in care in Inbox-ul meu de Facebook a poposit urmatorul mesaj din partea Ancai Bundaru si a Petrom Romania:

"Hei, ai castigat!! Mergi cu noi in Redescopera Romania..."

Mai departe, va invit sa descoperiti zi dupa zi, timp de o saptamana, povestea noastra autohtona, pe care am bucuria sa o scriu impreuna cu aceasta minunata echipa Redescopera Romania...

Ziua 1 - Biserici si cetati fortificate din Transilvania (Prejmer, Harman, Rotbav, Saschiz, Biertan)


Pentru o imagine completa a primei zile de poveste, va invit aiciRedescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

iunie 08, 2011

Secretele baltilor romanesti






Duminica oarecare de iarna uitata de Dumnezeu pe pamant… Cu nimic diferita de ultimele duminici infrigurate, indulcite constant cu pagini de lectura si arome de cappuccino, amaretto, scortisoara…
Am pus hotarata cana de cafea pe masa dupa o ultima sorbitura grabita si m-am avantat, cu o strangere de inima, in cenusiul incoerent al zilei de afara… Din inertie, am luat-o la pas aiurea pe strazi… De jur imprejur, figuri zgribulite si cladiri istovite de atata iarna si istorie, ingramadite laolalta intr-un peisaj monoton de duminica in Bucuresti…
Din aceeasi inertie, calcam prin balti omniprezente si ele… Pana n-am mai calcat…
Oglinda unei balti bucurestene s-a tulburat si-odata cu ea, Ateneul s-a cutremurat… Din baltile adiacente, ma provoca imaginea aceluiasi Ateneu dar intr-o ipostaza cu totul inedita: cu susul in jos, neclintit sau tremurand, dupa cum ii dicta adierea nemiloasa a iernii…
Dantelaria fina mi-a luminat privirea inerta… Neincrezatoare – ca un copil mic aflat in fata primului brad de Craciun – am privit in jur cersind parca o confirmare care nu a venit… Eram singurul martor al unui secret atat de evident reflectat in baltile noastre de toate zilele… Am sorbit cu nesat nectarul acelei revelatii, umplandu-mi sufletul mirat de frumusete…
Inevitabil, in weekend-ul acela am reflectat la frumusetea care salasluieste la fiecare colt de strada si in fiecare balta, amenintand sa ne scoata din inertia proprie si a vremurilor…