Sighisoara, Piata Centrala
Duminica cenusie de primavara capricioasa... Figuri rarefiate, unduindu-se in bataia vantului...
Din cand in cand... 'Am zis!". Vorbele tobosarului sighisorean izbesc vazduhul si provoaca tresariri umane... Soarele insusi pare sa faca sfortari sa se conformeze... Am zis!
...si brusc, uit de propria-mi infrigurare... Un perete de casa anost imi magnetizeaza privirea. In lumina lui, o privire rupta de realitatea momentului... Cativa zulufi incadrand un chip angelic cufundat intr-o lume proprie... Un iz de noblete de mult uitata, parca ireala...
De undeva, ies la suprafata franturi vagi de lumina ingropata... Senzatii nedefinite de copilarie parca traita candva ma napadira...
Cine esti tu, suflete?... Din ce neguri ai rasarit atat de dedicat creatiei tale?!...
Ma hranesc cu lumina si culoare privind cu nesat creatura intamplator descoperita... Gesturi ciudate - dar perfect normale dupa o secunda - ma contrariaza... Turnul cu ceas devine, dintr-odata, noul punct de referinta... Constructia lui reincepe, de data aceasta pe hartie...
Traiesc, traiesti, traieste o poveste… plina de candoare si abnegatie…
Povestea vorbeste despre minunea de a fi din nou copii, pentru o clipa plina de vesnicie...
Pot fi atat de nobili cativa zulufi incadrand un chip angelic?!...
Imi place mult seria asta :)
RăspundețiȘtergere